Deşi spiritul meu s-a născut între maşini, în miros de noxe, între blocurile prafuite şi cu bulina din oraş, de multe ori găsesc o liniste ciudată în natură. Şi cum poţi surprinde mai bine frumuseţea, calmul şi linistea naturii decat în cateva poze artistice. Kant spunea în Estetica sa ca un lucru nu este frumos dacă nu este şi înfricoşător (precum un munte). Un lucru care pare frumos, dar nu este înfricoşător e doar… elegant.
Mă uit la cateva dintre pozele de mai jos şi realizez că nu-mi plac deloc. Spre exemplu, deşi artistica, aceasta poză nu-mi place. Un cactus solitar în deşert, o fărâmă de singuratate în iadul dimprejur.
Te sperii puţin când te gandeşti la vietăţile care colcăie pe fundul mlaştinii. Aşadar poza are toate elementele pentru a fi frumoasă. Dar mie nu-mi place…
Un alt copac în deşert, o altă poveste de singuratate. O fărâmă de luptă continuă cu natura. Şi totuşi nu-mi place…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereTi-ai pierdut ultimul cititor.
RăspundețiȘtergereDe ce? pentru ca te-ai lasat.